Iubirea nu e pentru oamenii ce si-o doresc cu adevarat,
nu e pentru cei ce o asteapta in fiecare secunda,
nu e pentru cei ce iubesc cu toata fiinta lor,
nu e pentru cei ce dau tot ce au mai bun.
Iubirea nu e pentru oamenii ce isi doresc ca intr-o zi cineva..sa ramana,
nu e pentru cei ce vor sa conteze pentru cineva,
nu e pentru cei ce vor sa lupte pana la final,
nu e pentru cei ce spera sa ramana..
Stii cum e cand intr-o zi apare in viata ta o persoana care,odata cu ea,iti aduce si sentimentul de "nu voi pleca si eu" dar totusi pleaca?
Si nu se mai intoarce,pleaca pur si simplu,fara vreun "o sa ma intorc","imi pare rau","ai grija de tine" sau "adio"?
Si atunci tie ce iti ramane? Ce iti mai ramane? Ar trebui sa-ti mai ramana ceva? Vrei sa-ti mai ramana ceva? Mai ai puterea de a dorii sau de a cere ceva?
Nu,nu mai ai putere,nu atunci cand,in bratele unui om erai "acasa",erai acolo unde trebuia sa fi,unde iti doreai cel mai mult sa fi,unde iti doreai sa ramai pentru totdeuna si inca putin...
Dar nu,nu ti-a mai ramas nimic,pentru a mia oara,esti gol,sleit de puteri,de lacrimi,de rasete,de fericire,de tine dar ai inteles de mult ca trebuie intotdeuna sa lasi sa plece din viata ta oamenii pe care ii iubesti.
Acum tot ce trebuie sa faci e sa te ridici de jos pentru a mia oara,sa te scuturi de praf si sa speri ca intr-o buna zi,acel om numit "acasa" va ramane pentru totdeuna si inca putin fara sa-i ceri asta,dar sa iti si amintesti,ca pana atunci nu vei mai ierta pe nimeni!
