Acelor fiinte numite "Prieteni"

Am auzit mai demult,intr-o zi de mai,ca in toata lumea asta mare exista niste oameni care ma cunosc,pe care ii cunosc,care,dupa spusele unora,poarta niste nume ciudate si anume "prieteni". Asa sa fie oare? Da,au dreptate..denumirea asta e ciudata. Dar oare ei chiar exista? Din cate mi-am dat seama,se pare ca da. Am gasit si eu cativa "prieteni" in lumea asta sau poate ca ei m-au gasit pe mine,nu stiu. Poate ca nici nu mai conteaza acum. Dar oare,care e definitia lor pana la urma,oare cum ar trebui sa arate un "prieten" sau cum ar trebui sa aratam noi pentru el,cum ar trebui sa ne vorbeasca un "prieten" sau cum ar trebui sa ii vorbim,cum ar trebui sa ne fie alaturi un "prieten" sau cum ar trebui sa ii fim alaturi,ce ar trebui sa stie despre noi un "prieten" sau ce ar trebui sa stim noi. "Prietenii" nu au o definitie pentru ca fiecare percepe altfel acea notiune. Cum ar trebui sa arate? Se pare ca arata la fel ca mine sau poate putin diferiti. Cum ar trebui sa ne vorbeasca? Nu stiu,poate ca uneori trebuie sa ne vorbeasca frumos,alteori sa ne spuna adevarul verde in fata,alteori sa ne certe pentru a ne face sa ne dam seama ca am facut lucruri rele,alteori,sa taca pur si simplu. Cum ar trebui sa ne fie alaturi? Prin gesturi simple,trebuie sa ne fie alaturi si cand suntem in culmea fericirii dar si atunci cand viata ne mai da cate un sut in fund si nu ne mai putem ridica de jos. Ce ar trebui sa stie despre noi? Totul!!
Eu am cativa "prieteni" pe care ii cunosc de ani de zile,despre care stiu totul,carora le-am fost alaturi in fiecare etapa a vietii lor,nu am fugit niciodata atunci cand mi-au cerut sfatul sau cand au avut nevoie de o imbratisare. Sunt oameni pe care ii iubesc din suflet.
"Prietenii" astia nu imi stiu decat numele,se pare ca unii nu imi stiu nici macar data nasterii sau numarul de telefon chiar daca sunt oameni langa care am stat an de an,anotimp dupa anotimp.
Dar ce mai conteaza acum? Pana la urma cu totii avem vieti pe care trebuie sa le traim,carora trebuie sa le dam un sens.
Eu le multumesc acelor "prieteni" si le spun ca ii iubesc si ca voi fi mereu alaturi de ei.
Dar se pare ca am si "prieteni" care ma suna in fiecare zi de nu stiu cate ori,care atunci cand se trezesc,imi trimit un sms,care daca cad,ma ridica si ma strang in brate,care ar face orice ca eu sa fiu fericita,care daca vreau sa plang,sa injur sau orice altceva,o fac si ei cu mine,care ma asculta si care imi spun cu toata sinceritatea ca "Totul va fi bine"!
Iar pentru asta le multumesc din suflet si le promit ca intr-o zi voi impartii cu ei toata fericirea de care o sa am parte!


 Singur fiind, îţi aparţii în întregime; cu un tovarăş nu-ţi vei aparţine decât pe jumătate; dar dacă îţi este un prieten adevărat, el este un alt tu însuţi. Leonardo da Vinci