Eu sunt un om care a trecut prin multe,care a vazut multe si totusi am primit sansa de a fi aici,acum. Am trecut prin perioade cumplite,am trait pe pielea mea lucruri pe care nu le doresc nimanui,am vazut oamenii murind langa mine,am avut prieteni care plecau catre sali de operatie si nu se mai intorceau,am cunoscut oameni pentru care as fi facut orice,oameni cu care as fi facut schimb de vieti macar pentru o clipa dar totusi,nu am putut face nimic pentru nimeni si imi pare rau.
Acum,mi-as dorii sa pot imbratisa toate fiintele dragi mie,care sunt prezente in viata mea sau nu,as vrea sa le spun ca ii iubesc din tot sufletul meu si ca le-as da cate o particica din mine fiecaruia pentru tot ceea ce au facut pentru mine,as vrea sa imi cer scuze ca nu ii sun atat de des,ca nu le spun atat de des "Te iubesc!",ca nu le pot arata cat imi e de dor de ei. Imi cer scuze ca de cele mai multe ori sunt o fiica,o sora,o nepoata,o verisoara,o prietena rea,ca am momente in care tip la toata lumea,cand nu ascult ce au altii de spus,ca sunt orgolioasa si incapatanata,imi pare rau ca sunt rece uneori si ca nu vreau sa vorbesc cu voi,imi pare rau pentru atat de multe lucruri,insa,fac tot ce pot pentru a fi un om cu suflet,uneori poate ca pot sa o fac dar uneori gresesc pentru ca pana la urma sunt om si am si eu momente in care,pur si simplu nu mai pot!
Cel mai mult va iubesc pe voi,scumpii mei bunici si va multumesc pentru toate lucrurile pe care le-ati facut pentru mine. Cel mai mult iti multumesc tie,tataie..iti multumesc pentru povestea cu sacul,pentru faptul ca m-ai dus cu forta la scoala cand eu nu vroiam sa o fac,pentru iernile in care imi incalzeai mainile in mainile tale,pentru faptul ca ma faci sa rad de fiecare data cand ne vedem sau vorbim la telefon,pentru faptul ca de la tine mostenesc o memorie perfecta,pentru faptul ca ai stat cu mine in spital si ca nu m-ai certat cand i-am injectat colegului de salon pernele si prosoapele cu nu stiu cate seringi pline cu apa,iti multumesc ca EXISTI!! Mamaie,iti multumesc pentru faptul ca,atunci cand ma puneai sa dorm dupa-amiaza,nu plecai de langa mine pana cand nu adormeam pentru ca imi era frica sa dorm singura,pentru toate zilele in care ma carai in spate,pentru faptul ca imi faceai tu,cu mainile tremurande,desenele in clasele mici,pentru ca ai incercat sa ma inveti sa crosetez,pentru cea mai buna mancare pe care mi-o gateai,pentru faptul ca tu erai si ejti singura fiinta care ma lasa sa fac ceea ce vreau si care ma lasa sa plang in poala ei,iti multumesc ca EXISTI!!
Am primit o veste groaznica acum ceva timp,o veste pe care inca incerc sa o asimilez dar care m-a facut sa-mi dau seama de toate lucuruile mentionate mai sus dar si de multe altele. Sunt un om care a primit multe sanse de la viata,de la Dumnezeu si care a inteles ca astazi esti,maine poate nu mai esti. Da,asa e viata dar din pacate avem doar una si trebuie sa profitam cat mai mult de ea,trebuie sa primim in ea oameni pe care sa ii iubim,carora sa le oferim tot ceea ce avem noi mai bun,in viata asta trebuie sa intelegem ca nu bunurile materiale sunt importante,ci oamenii. Daca suntem la pamant trebuie sa ne ridicam pentru ei,daca ii iubim sau ne e dor de ei,trebuie sa le spunem. Pentru oameni trebuie sa luptam pana la ultima suflare! Nu are rost sa fim tristi,sa ne uram,sa suferim,sa nu ne vorbim! Suntem oameni si tot ce trebuie sa facem e sa renuntam la orgolii si sa fim fericiti langa alti oameni,indiferent de ei!
P.S: Stiu ca bunicii mei nu vor citii asta niciodata insa,despre ei as scrie neincetat,pentru ei as muta muntii din loc,pentru ei mi-as da viata cu adevarat! Sper ca Dumnezeu o sa-i tina langa mine cat mai mult timp posibil!!
