Asa se incheie povestea: cu zambetul tau si cu durata unei absente. Inca
iti mai aud degetele pe pianul copilariei mele. Te-am cautat
pretutindeni, chiar si in alte spatii. Te-am gasit: oriunde as fi, adorm
sub privirile tale. Carnea ta era carnea mea. Din cele doua jumatati
ale noastre, au izvorat fagaduieli; impreuna alcatuiam ziua noastra de
maine. De acum stiu ca visele cele mai nebunesti se scriu cu cerneala
inimii. Eu am trait acolo unde amintirile se fauresc in doi, la adapost
de priviri straine, in taina unei increderi unice, peste care continui
sa domnesti tu.
Mi-ai dat ceea ce nici nu banuiam, un timp in care
fiecare secunda de-a ta va conta in viata mea mai mult decat orice alta
secunda. Eu eram dintr-un catun, tu ai inventat o lume. Oare iti vei
aminti vreodata? Te-am iubit cum nici nu-mi imaginasem ca ar fi cu
putinta. Ai intrat in viata mea asa cum se intra in anotimpul verii.
Nu sunt stapanit nici de furie, nici de pareri de rau. Clipele pe care
mi le-ai daruit poarta un nume: vraja. Si inca il mai poarta: ele sunt
faurite din eternitatea ta. Chiar daca imi lipsesti nu voi mai fii
niciodata singur, pentru ca undeva, existi tu.
Marc Levy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu