Banalul "Nu"...

O parasesti,o faci sa sufere,o ignori,ii oferi cate putin,uiti de ea,te intorci inapoi la ea,o implori sa te ierte si apoi pleci iar.Esti prea tanar,prea orgolios,prea bun sa stai in loc pentru o femeie.Esti prea barbat sa ii oferi lucruri marunte care ar face-o fericita.Esti mult prea bun pentru tine ca sa fii si pentru ea.Conteaza mult mai mult ce zice o lume intreaga si prietenii tai,decat ce zice sau isi doreste ea si voi amandoi.Conteaza mult mai mult restul lucrurilor,parerilor,sfaturilor si oamenilor decat un singur suflet care pare sa fie al tau.Si ajungi sa te trezesti,sa iti dai seama ca nu esti implinit in fata unor prieteni care te parasesc sau care te tradeaza,in fata unor pareri care au fost spuse doar ca sa fie sau in fata unor decizii care au fost luate gresit.Si o cauti,o vrei inapoi,te astepti sa fie acolo,cu acelasi zambet si aceeasi daruire cu care te astepta.Si…nu mai e aceeasi,iti dai seama ca te-ai intors de atatea ori incat ai uitat ca va fi o ultima data.Si acea ultima data a fost sa fie cea dinaintea acesteia.O gasesti apartinand altuia sau pur si simplu si-a luat sufletul inapoi de la tine si a gasit puterea sa zica banalul „NU”.