Banalul "Nu"...

O parasesti,o faci sa sufere,o ignori,ii oferi cate putin,uiti de ea,te intorci inapoi la ea,o implori sa te ierte si apoi pleci iar.Esti prea tanar,prea orgolios,prea bun sa stai in loc pentru o femeie.Esti prea barbat sa ii oferi lucruri marunte care ar face-o fericita.Esti mult prea bun pentru tine ca sa fii si pentru ea.Conteaza mult mai mult ce zice o lume intreaga si prietenii tai,decat ce zice sau isi doreste ea si voi amandoi.Conteaza mult mai mult restul lucrurilor,parerilor,sfaturilor si oamenilor decat un singur suflet care pare sa fie al tau.Si ajungi sa te trezesti,sa iti dai seama ca nu esti implinit in fata unor prieteni care te parasesc sau care te tradeaza,in fata unor pareri care au fost spuse doar ca sa fie sau in fata unor decizii care au fost luate gresit.Si o cauti,o vrei inapoi,te astepti sa fie acolo,cu acelasi zambet si aceeasi daruire cu care te astepta.Si…nu mai e aceeasi,iti dai seama ca te-ai intors de atatea ori incat ai uitat ca va fi o ultima data.Si acea ultima data a fost sa fie cea dinaintea acesteia.O gasesti apartinand altuia sau pur si simplu si-a luat sufletul inapoi de la tine si a gasit puterea sa zica banalul „NU”.

Tot,toate

Si as fi vrut ca pentru mine sa renunti la tot si toate,sa ramai langa mine si dincolo de moarte,sa lasi in urma Pamantul tacut,sa mori,iar mai apoi sa plutim impreuna pe un Nor calator.Si as fi vrut sa uiti de trecut,de tot ce ai avut,de tot ce ai pierdut,si sa-ti amintesti ca atunci cand iubesti,primesti de la ingeri minuni,ca Cerul incepe a-ti spune povesti,dar nu despre zane si printi,ci despre tine si tot ce iubesti,despre tine si cat daruiesti.Renunta la lacrimi purtate de vant,aminteste-ti ca tu esti un inger si ca ingerii nu plang,aminteste-ti ca dorul e doar un gand,ca iubirea e tot ce ai mai sfant.

Nimic.Gol..

Daca as putea da timpul inapoi,daca as putea schimba trecutul,m-as schimba intai pe mine!
Nu as mai oferii nimic,nimanui,nu as mai avea asteptari din partea nimanui,nu as mai ierta,
nu as mai iubii,nu as mai incerca sa cred ca unii oameni chiar te iubesc,ca ar face orice pentru tine
pentru ca nu se intampla asta niciodata.
As da la schimb puterea mea de a iubii,de a ierta,de a crede in schimbul puterii de a nu mai iubii,
de a nu ierta,de a nu crede.
Am obosit sa ofer tot ceea ce am mai bun oamenilor care si-au batut joc,care m-au facut sa sufar
care au uitat ca le-am fost alaturi indiferent de situatie,iar eu nu le-am cerut nimic in schimb.
Astazi insa,am inteles ce am de facut insa mi se pare ca e prea tarziu,mult prea tarziu pentru ca
oricum nu mai am nimic de oferit: nici inima,nici fericire,nici zambete,nici dor. Nimic. Gol..

Daca esti.

Daca esti fericit fara mine de ce te intorci de mii de ori ca mai apoi sa pleci?
De ce nu cauti fericirea privind altii ochi caprui,sarutand alte buze,
Strangand alte maini in ale tale,imbratisand alt corp?

De ce nu mergi mai departe,cautand fericire,iubire si soapte?
Nu te mai intoarce in spate mereu,mergi fericit pe drumul tau
Lasa in urma iubirea pe care ai pierdut-o cu atata nepasare.

Te iubesc!

Am inteles acum ceva timp ca in viata mea si-au facut aparitia oameni care ma iubesc,dar pe care,in primul rand,ii iubesc! Astazi,sora mea a depasit cu brio "examenul maturitatii" iar eu am inteles cu adevarat faptul ca a crescut si ca nu mai e "piticania mea",ci un om "mare" de acum. Stiu ca intre noi nu se va schimba nimic insa cu siguranta imi va fi dor de fetita cu ochii albastrii si par blond,cret care alerga pe langa mine. Asa a alergat si timpul si a facut ca iubirea noastra sa nu aiba limite. Intotdeuna ea a fost motivul pentru care am mers mai departe,pentru care m-am ridicat de jos dupa fiecare cazatura si am zambit. Asta voi face si de acum inainte dar cu mult mai multa forta!
Felicitari frumoasa mea si sper ca drumul tau sa fie pavat doar cu fericire si reusite! Te iubesc.

Vino..

Vino straine..apropie-te incet
vino,strange-ma in brate si
acopera-mi  trupul cu
palmele tale.
numara-mi coastele incet,

asculta-mi inima batand,
saruta-mi buzele si fruntea..
iar apoi..apoi pleaca,
pleaca si lasa-ma
sa-mi plang durerea singura,
in camera mea cu pereti albi..

Inca un anotimp a mai trecut..

Despre primavara as vorbii fara oprire,
despre primavara in care am venit pe lume 
si despre primavara in care te-am intalnit pe tine.

Eu am venit pe lume goala iar tu,iubitule..
purtai pe umeri dulcea povara a ochilor caprui,
a ochilor ce nu i-ai fi dat nimanui.

Primavara mai mor cate putin cand inteleg
cand m-am nascut intaia oara.
Iar tu..tu te nasti in fie ce zi 
de cand ma stii..